Guvernul forţează Legea dialogului social fără dialog

Autor: Adrian Stoica

Modificarea Legii dialogului social este forţată de Guvern printr-un simulacru de negociere cu partenerii sociali. Respins de Senatul în noiembrie 2018, proiectul de modificare este în prezent înregistrat pentru dezbatere la Camera Deputaţilor, deşi a primit aviz negativ de la Consiliul Economic şi Social. Atât patronatele, cât şi sindicatele acuză că prin noua formă a legii, dialogul social rămâne în continuare inexistent.

În 2011, Legea dialogului social era radical modificată de Guvernul Boc, iar unul din efectele sale principale a fost dispariţia contratelor colective de muncă la nivel naţional (CCM). În esenţă, aceste contracte prevedeau o serie de drepturi minime pentru salariaţi, precum şi o grilă de salarizare în funcţie de pregătirea profesională. Odată cu dispariţia lor, numărul lucrătorilor pe salariul minim a crescut exponenţial, de la 8% în 2011, la 60 % în prezent, migraţia forţei de muncă a atins cote alarmante, deficitul făcându-se simţit în special în ceea ce priveşte forţă de muncă calificată, iar fenomenul muncii la negru a luat proporţii. Pe de altă parte, sindicatele au reclamat şi faptul că în această variantă, Legea dialogului social îngrădeşte dreptul constituţional la asociere colectivă. În paralel, au fost majorate pragurile pentru obţinerea reprezentativităţii de către sindicatele constituite la nivel de societăţi (50% plus unu din numărul de salariaţi) şi federaţii sindicale (7% din totalul angajatilor din sector).

Greva, un subiect fierbinte

În lipsa unui dialog real cu partenerii sociali, noua varianta a legii propuse de Guvern va duce, cel mai probabil, la tensionarea relaţiilor sociale. Unul din punctele fierbinţi ale proiectului prevede posibilitatea declanşării grevei în orice moment. Patronatele s-au exprimat deja împotriva acestei prevederi, mai ales că în actuala variantă a legii acestea sunt avantajate, declanşarea unei greve fiind aproape imposibilă. Sindicatele spun însă că posibilitatea declanşării grevei este un drept sindical, iar existenţa contractelor colective de muncă, care să prevadă drepturi minime pentru salariaţi ce nu pot fi încălcate de patronate ar duce la evitarea unor astfel de tensiuni.

CCM, între da şi ba

În prezent, contractual colectiv de muncă la nivel de sector (CCM), la modul teoretic pentru că în practică el este desfiinţat, se aplică numai părţilor semnatare. “Extinderea automată a efectelor contractelor colective de muncă încheiate la nivel sectorial asupra tuturor angajatilor din unităţile în care organizaţiile sindicale semnatare au membri sau membri prin afiliere (cum prevede proiecul de modificare al legii-n. red), reprezintă o încălcare neconstituţională a principiului libertăţii de a contracta şi a caracterului voluntar al negocierii colective la nivel sectorial”, consideră Coaliţia pentru Dezvoltarea României, asociaţie care reuneşte organizaţii precum Camera Americană de Comerţ în România, Camera Franceză de Comerţ în România, Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România, Camera de Comerţ şi Industrie Română-Germană, Romanian Business Leaders, Consiliul Investitorilor Străini, Consiliul Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din România sau Confederaţia Patronală Concordia. Sindicatele susţin însă această modificare a legii, considerând că astfel că toate patronatele vor fi obligate să respecte condiţiile minime impuse prin CCM la nivel de ramură. Mai mult, ele susţin că astfel s-ar evita şi concurenţa neloială pe piaţă care s-ar crea dacă unii patroni şi-ar plăti angajaţii pornind de la condiţiile minime impuse de CCM, în timp ce alţii ar coborâ sub aceste standarde pentru a avea costuri mai mici de producţie.

Pentru a avea o legislaţie stabilă care să nu deterioreze suplimentar piaţa muncii, Parlamentul ar trebui să caute un acord al patronatelor şi sindicatelor reprezentative la nivel naţional pe schimbările propuse.

Coaliţia pentru Dezvoltarea României

Guvernul nu ar trebui să se grăbească. Din 2011 întreaga clasa politică a promis modificarea Legii dialogului social, dar nimeni nu a mişcat nimic. Drepturile angajaţilor nu mai sunt respectate nici dacă ar exista CCM, multe articole sunt ambigue şi contradictorii. Legea trebuie să prevadă şi sancţiuni. Negocierea trebuie să se facă de către federaţiile sindicale care cunosc cel mai bine realităţile şi specificul sectoarelor.

Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară

Pentru cei care au uitat, reamintim că atât actuala Lege 62/2011, cât şi Codul Muncii au fost adoptate în 2011 prin asumarea răspunderii, fără a permite dezbateri parlamentare şi fără a asculta şi a ţine cont de punctele de vedere ale partenerilor sociali. Tot pentru cei ce au uitat, le reamintim faptul că de la apariţia legii 62/2011 şi până în prezent (8 ani) au dispărut, pe lângă contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, şi toate contractele colective de muncă la nivelul ramurilor (sectoarelor). În tot acest interval de timp doar partea sindicală a fost cea care, în mod constant, a revendicat nevoia modificării Legii 62/2011 şi a propus în nenumărate rânduri texte legislative care să amelioreze/îmbunătăţească prevederile actualei legi şi astfel să relanseze dialogul social în România.

Punctul de vedere al Blocului Naţional Sindical (BNS)

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.