“Terenul nostru agricol – câştiguri importante pentru străini din speculă şi nu din exploatarea sa”
Investitorii străini deţin, în prezent, peste 40%, respectiv 5,3 milioane hectare din suprafaţă agricolă totală a României (13,3 milioane hectare), potrivit raportului comandat de Comisia pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europeane la Institutul Olandez de cercetare Transnational Institute (TNI), citat de Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), într-un punct de vedere transmis la conferinţa din data de 7.12.2016, privind accesul la terenuri agricole, desfăşurată în cadrul Parlamentului European.
Investitorii străini sunt, de cele mai multe ori, dezvoltatori imobiliari, fonduri de investiţii, speculanţi, universităţi (spre ex., Universitatea Harvard deţine în România, încă din anul 1997, o suprafaţă de 32.000 ha de păduri şi 2000 ha de teren agricol, fără nici o întrebuinţare a terenurilor în scopul cercetării ştiinţifice) etc. mai precizează oficialii LAPAR, adăugând că scopul pentru care investitorii străini cumpără teren în România nu este cel al exploatării sale agricole, ci pentru obţinerea unor profituri substanţiale din activităţi precum: dezvoltarea unor ansambluri rezidenţiale, specula imobiliară, obţinerea subvenţiilor şi utilizarea lor contrar destinaţiei.
Reprezentanţii LAPAR afirmă că investitorii străini au dezvoltat un adevărat sistem de companii mai mult sau mai puţin fantomă, paradisuri fiscale, pentru a cumpăra terenuri cât mai multe şi pentru a le folosi în scopuri cât mai diferite de cel agricol.
Laurenţiu Baciu, Preşedintele LAPAR, spune: “Pământul agricol, resursă finită esenţială pentru asigurarea securităţii alimentare a oricărui popor, devine bun tranzacţionabil pentru obţinerea unor profituri considerabile din orice altă activitate, mai puţin cea agricolă, pierzându-şi astfel rolul său natural. Accesul la teren este un drept fundamental al omului, iar rolul nostru trebuie să fie acela de a ne asigura că acest drept este respectat, iar destinaţia terenului agricol de asigurător al hranei populaţiei este păstrată cu sfiinţenie.
În contextul în care terenul agricol devine mijloc pentru obţinerea unor câştiguri importante din speculă şi nu din exploatarea sa, conform destinaţiei sale, concentrarea pământurilor în mâna unor persoane, altele decât fermieri, nu reprezintă decât un porces firesc prin care suprafaţa de teren agricol este substanţial diminuată.
Astfel, cea mai mare fermă din România aparţine unei firme libaneze şi are în exploatare 65.000 ha.
