Strandul UGSR şi Casa Sindicatelor, jucate la marea pomană sindicală

În cadrul serialului de dezvăluiri privind modul în care patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) a fost furat, înstrăinat şi, în mare parte, distrus de către confederaţiile sindicale apărute imediat după 1990, astăzi prezentăm cazul ştrandului UGSR de pe Lacul Floreasca din Bucureşti şi pe cel al imobilului denumit Casa Sindicatelor situat pe strada J.Strauss nr. 1 Sect. 2 din Bucureşti. Acestea au făcut şi ele obiectul marii împărţiri sindicale, fiind preluate, fără niciun temei juridic de către confederaţia sindicală Frăţia, în condiţiile în care UGSR, proprietarul său de drept, nu a fost desfiinţat legal niciodată.  Marea împărțire a banilor și a imensului patrimoniu imobiliar al UGSR a început în 1991, la marea pomană  participând  Victor  Ciorbea din partea CNSLR, Miron Mitrea, de la CSI Frația și Bogdan Hossu, din partea Cartel Alfa, iar ulterior, în 1994, la mare jaf au devenit părtașe și confederațiile sindicale BNS și CSDR. Doar cu o semnătură (chiar și în fals) și o ștampilă, zeci de milioane de dolari, sute de imobile, mii de locuri de cazare și zeci de baze sportive și case de cultură și-au schimbat peste noapte proprietarul. Deși inițial ar fi trebuit să fie preluate doar în administrare de către confederațiile sindicale amintite, în fapt ele au fost luate în proprietate, într-un dispreț total al legii.

Așa a fost și cazul bazei de agrement a UGSR – Ștrandul Floreasca din București. El a fost preluat de către CNSLR din patrimonial Uniunii Generale a Sindicatelor, deși aceasta legal nu a fost desfințată niciodată. Ulterior,  pe fir au intrat și rușii de la TMK Reșița, ei susținând că acolo se aflau în anii ‘30 bunurile unei companii românești, cumparată de ruși. După o luptă în instanță cu CNSLR, s-a căzut, în final, la pace,  iar TMK Resița și CNSLR și-au împărțit fratește baza de pe lacul Floreasca. Omul din umbră al acestei afaceri cu iz penal a fost un anume Aristide Constantin Tanasescu, un personaj implicat la acea vreme în afaceri imobiliare, el negociind cu rușii marea împăcare, dar nu degeaba. Ulterior el a reușit să dețină o cotă importantă din ștrand. Acum ștrandul este închis, activele înstrăinate, dar nimeni nu a fost chemat să răspundă pentru distrugerea acestui activ.

Conform ducumentele existente, ştrandul de pe malul Lacului Floreasca a fost trecut din proprietatea statului în proprietatea Consiliului Central al Sindicatelor din România în baza Decretului nr. 179/25.04.1958  emis de către Marea Adunare Naţională.

-facsimil Decretul nr.179 din data de  25.04.1958

În ceea ce priveşte imobilul situat pe strada J.Strauss nr. 1 Sect. 2 din Bucureşti (Casa Sindicatelor) acesta a fost trecut din proprietatea statului în proprietatea UGSR în anul 1966. Pe data de 23 iunie 1966, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România trecea în proprietatea UGSR mai multe loturi de terenuri în suprafaţă totală de 5.634 metri pătraţi în baza Decretului nr. 553. Pe aceste terenuri se aflau construcţii în suprafaţă de 4.191 metri pătraţi, ele fiind trecute, de asemenea, gratuit în proprietatea UGSR.

-facsimil Decretul nr. 533/23.06.1966

Pe data de 29.05.1990, confederaţia sindicală Frăţia solicită Primăriei Capitalei să i se dea ei Casa Sindicatelor, motivaţia fiind că acest lucru ar fi un act de dreptate pentru Confederaţia Sindicatelor Independente Frăţia. La ce fel de dreptate se refereau liderii Frăţia este neclar totuşi pentru că în respectiva solicitare nu se face nicio precizare privind nedreptăţile suferite de Frăţia. Solicitarea este aprobată „ din punct de vedere teritorial” de către primarul Capitalei de la acea dată, dar solicitarea este respinsă de Ion Iliescu, care  notează pe cerere faptul că „ Decizia primarului nu are nicio valoarea, fiind fără temei legal”.

facsimil solicitarea Fraţia şi răspunsul semnat de Ion Iliescu

Ulterior însă, pe data de 10 august 2011, Frăţia, devenită între timp CNSLR-Frăţia, a reuşit să intabuleze pe numele său în Cartea Funciară construcţia situată în strada J. Strauss nr. 1, prevalându-se exact de decretul din 533 al  Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România. Falsul de care s-au folosit liderii CNSLR-Frăţia este evident. În primul rând proprietarul clădirii era Uniunea Generală a Sindicatelor din România. CNSLR-Fraţia a indus în eroare instanţele judecătoreşti susţinând că este moştenitorul UGSR prin simplul motiv că în statutul său se prevede acest lucru. Pe de altă parte, instanţa a decis că organizaţia sindicală care este continuatoarea de drept a UGSR este Confederaţia Generală a Muncii-Uniunea Generală a Sindicatelor din România (CGM-UGSR).

-facsimil decizia de intabulare in Cartea Funciară pe numele CNSLR-Frăţia a imobilului din strada J. Strauss nr. 1

Acestea sunt doar alte două exemple ale jafului sindical patronat de liderii confederațiilor sindicale apărute după 1990, dar pentru care nu a răspuns nimeni până acum.

 

Biroul de presă CGM-UGSR

Decret 179-25.04.1958

decret 533 – 23.06.1966

Solicitare Fratia

Decizie intabulare

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *