”Perla Coroanei” averii sindicatelor bistriţene, complexul din Piaţa M. Eminescu din Bistriţa, ar putea fi retrocedat
Pe agenda actualului Parlament al României, aşa după cum am arătat într-un material publicat anterior, există o iniţiativă legislativă aflată într-un stadiu destul de avansat, de ”revizuire” a privatizărilor, care are la bază prevederea constituţională potrivit căreia statul este obligat să protejeze interesele naţionale în activitatea economică şi a reparării prejudiciului creat de privatizările ilegale.
În situaţia unor privatizări ilegale, cum de altfel sau derulat aproape toate în judeţul Bistriţa-Năsăud, statul trebuie să fie repus în situaţia de dinaintea privatizării. În această eventualitate, un eventual cumpărător al acţiunilor care revin la stat se poate îndrepta împotriva celor care au beneficiat de pe urma privatizărilor sau restituirilor ilegale, pentru a-şi recupera prejudiciul.
Una din cele mai flagrante hoţii petrecute în judeţul Bistriţa-Năsăud a fost modul în care a dispărut averea UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România), respectiv Casa de Cultură a Sindicatelor din Piaţa M. Eminescu din Bistriţa. Având în vedere iniţiativa legislativă de reparare a prejudiciului creat de privatizările ilegale, pe cale de consecinţă, complexul din Piaţa M. Eminescu ar trebui să revină la situaţia iniţială, în proprietatea sindicatelor bistriţene.
Între timp a intervenit un nou eveniment, o adevărată lovitură de teatru, legat de fosta avere a UGSR. Printr-o decizie definitivă a Tribunalului Ilfov din luna iulie 2016, UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România) are recunoscută activitatea din 1945 şi până în prezent, implicit din perioada comunistă.
Mai multe comentarii făcute pe baza acestei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, vorbesc de o victorie istorică, care recunoaşte continuitatea UGSR din 1945 şi până în 2016. UGSR-ul a dorit să-şi continue activitatea, dar a fost atacată în instanţă în 1990 de actualele confederaţii sindicale.
